”Corneliu Codreanu este adus pe brațe în sala de ședințe de colegii lui, îmbrăcinat cu o lentă tricoloră. În sală izbucnesc din nou ropote de aplauze. (...) Pe baza verdictului juraților, reprezentantul ministerului public cere achitarea. Președintele citește sentința de achitare. Codreanu este ridicat pe brațe de studenți și scos din sală în aplauzele mulțimii entuziaste. Au mers cu toții în parcul orașului la statuia lui Traian, unde s-a făcut o mare Manifestație patriotică.” Jurații se fotografiază cu tânărul Zelea Codreanu, acuzat de crimă cu premeditare. E România unor ani ciudați, reflectată în presa vremii și readusă în fața ochilor cititorilor de Ion Cristoiu. O carte document.

„Legionarii erau legaţi cu mâinile de banca din spate, iar cu picioarele de partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel că nu se puteau mişca nici într-o parte, nici într-alta. Aşa au fost legaţi zece legionari într-o maşină şi patru în cealaltă. Eu am fost în prima maşină, în cea cu zece legionari, în spatele Căpitanului, şi fiecare jandarm era aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. În mâini aveam ştreangurile.” „Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-au aruncat un ştreang după gât, pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi câte unul afară, în curtea închisorii, şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat pe unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acesta era Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu.”