SUA a părăsit Afganistanul, dar problema afgană nu ne va părăsi

Dedicăm acest număr de toamnă al revistei noastre unui univers de evenimente centrate pe Afganistan. Nu atât țara în sine ne-a stimulat atracția pentru analiză, cât mai cu seamă dilemele de securitate regională și internațională care s-au înmulțit odată cu retragerea coaliției conduse de SUA și a întregului sistem de suport pentru precedentul executiv de la Kabul. Pentru SUA și pentru cei mai apropiați aliați ai săi poate că a fost corect și oportun să mute centrul de greutate al priorităților către regiunea indo-pacifică în pragul acestei toamne și nu altădată. Ceea ce a rămas din Afganistanul de ieri, după o plecare considerată intempestivă, intră acum în preocupările altor actori din zonă: Pakistan, Rusia, China, Iran.

Deschidem ediția cu o analiză, aproape „la rece”, făcută de Lailuma Sadid, cea mai cunoscută jurnalistă de origine afgană care l-a impresionat pe secretarul general al NATO Jens Stoltenberg prin apelul său foarte emoțional la continuarea eforturilor pentru salvarea afganilor care nu doresc reinstaurarea unui regim taliban în țara lor. Ce ar putea face NATO de acum înainte și ce șanse au mișcările de rezistență anti-talibană în Afganistan? Lailuma ne spune din experiența sa directă care sunt răspunsurile la aceste întrebări. Despre reziliența talibanilor și despre rezistența anti-talibană este vorba și în articolele următoare, cu vederi actuale și inedite de la surse din interiorul Afganistanului. Hamid Saifi, unul dintre liderii rezistenței, descrie strategia cu care vor să își păstreze avantajele oferite de geografia văii Panjshir, în lupta împotriva talibanilor, dincolo de simbolurile întruchipate de Ahmad Shah Massoud și de fiul acestuia.

Pentru că una dintre cele mai sensibile dileme rămâne asocierea dintre talibani și jihadiști, am făcut loc în revistă unei incursiuni în istoria recentă și reamintim care sunt punctele de contact care, dacă s-ar permanentiza, ar schimba complet situația din teren și din regiune. Retragerea coaliției internaționale care a ținut Afganistanul în picioare în ultimii 20 de ani este firul roșu care unește toate articolele prezentei ediții, cu un ochi critic la adresa a contextului în care s-a produs și cu scepticism față de justificările invocate. Pentru SUA, se vorbește despre un succes logistic, la pachet cu un eșec strategic. În ecuația eșecului, aducem o analiză specială pentru a depista una dintre cauze și pentru a o înțelege pe deplin: diferențele culturale au stat la baza erorilor de evaluare a informațiilor și de estimare a orizontului în care fostul guvern putea să reziste în fața unei ofensive talibane.

Diferențele culturale sunt și cele care ne schimbă percepția asupra importanței unor obiective. Ceea ce pentru unii a fost o pierdere, pentru alții a fost un succes. Două puncte de vedere diametral opuse, dar care împreună dau dimensiunea reală a unui efort pentru minimizarea insecurității și pentru maximizarea opusului său. Ultimele două articole sunt o expresie a interesului major pentru a contura, pe de o parte, plusurile și minusurile de pe urma participării României la misiunile din Afganistan și pentru a scoate la suprafață, pe de altă parte, dificultatea de a cuantifica onest rezultatul acestei participări și de a extrage lecții pentru interesele de securitate ale unei Românii ale cărei forțe armate și establishment politico-militar și-au atins un maxim de întindere. Ar fi bine ca neajunsurile acestor misiuni să nu fie date uitării, pentru că următoarele misiuni de apărare și de securitate ar putea fi aici, acasă. Umbra afgană ne va însoți mulți ani, de acum înainte, din toate punctele de vedere.

Bogdan NICOLAE Redactor șef Monitorul Apărării și Securității

SUMAR: