În vremurile de azi, e totuşi cazul să şi zâmbim un pic. Iată de ce binecunoscutul scriitor şi publicist Ion Cristoiu propune încă un titlu incitant: „Crunta exploatare a sânului Julietei“. Volumul, al treilea din seria de proză satirică „Lumea văzută de un român rupt în fund“, cuprinde note de călătorie din ţări mai mult ori mai puţin exotice – Thailanda, Turkmenistan, Senegal, Ecuador, Japonia ş.a. –, ca şi din oraşe-simbol pentru turistul de pretutindeni – Veneţia, Paris, Roma, Londra, New York şi multe altele, inclusiv Muntele Athos.

,,Vin ruşii!, se auzea la Baden-Baden, în 1945, strigătul de groază al nemţilor la invazia militară rusească! Vin ruşii!, se aude în ultimul timp, la Baden-Baden, strigătul nemţilor. Nu e însă un strigăt de groază. Pentru că năvălitorii nu sunt sălbaticii din stepele kalmîce, fremătînzi la vederea unui ceas de mînă sau a unei biciclete, ci bogătași, fremătînd la vederea unui magazin de lux, a unui castel sau a unei vile. Ruşii din 1945, veniţi la Baden-Baden cu tancurile, luau ceasurile şi bicicletele pe gratis. Se îmbogățeau prin jefuirea nemților. Ruşii de acum, îmbogăţiţi prin jefuirea propriei țări, cumpără la preţuri astronomice magazinele, vilele şi castelele.’’

*

,,Dînd curs preocupărilor mele intelectuale în materie de locuri ruşinoase, de cum am văzut WC-ul, m-am repezit să-l vizitez şi să-mi notez cele văzute. Nu ştiu cum e la Femei. Oricît de curios aşfi, n-am cutezat pînă acum să intru în Departamentul dedicat Doamnelor. Spre departamentul Masculin duce un culoar în formă de elipsă. Pe peretele din stînga al acestuia, Frecventatorul (a se observa că nu zic Vizitatorul) dă peste unsprezece diplome fixate în rame de un evident orgoliu. Unsprezece diplome de învingător. Citesc pe una dintre ele: „Closetul anului 2000. Premiul pentru înaltul nivel de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu public vital“. Pe anul 2005, nu e nici o diplomă.’’

*

,,De cum năboiesc în curtea interioară, turiştii, indiferent de sex, vîrstă, religie și naționalitate, consum de calorii și exigențe vestimentare, apartenenţă comercială – în grup sau individual –, se reped să pună mîna pe sînul Julietei. Pe sînul fără sutien, din cîte mi-a spus experienţa mea de bărbat. Unii o ating pur și simplu. Alții însă (Dumnezeule!) freacă sînul, ca și cum ar închipui un preludiu. Cum mulți sînt bărbați majori sau chiar pensionari, deoarece Julieta n-are încă 14 ani, miroase rău, rău de tot a pedofilie.* În privinţa explicaţiilor, toate ghidurile invocă formula, deja obosită: Tradiţia spune... Ce spune tradiţia? Aici ghidurile se încaieră. După unele, tradiţia spune că bărbaţii care ating sau freacă sînul drept (de ce neapărat drept?!) al Julietei de bronz vor avea noroc în dragoste! După alte ghiduri, femeile care ating sînul Julietei vor deveni peste noapte fertile.’’

*

,,La Athos am avut multe discuţii pe tema fumatului. Observasem că Biserica îl consideră un păcat. Călugării nu se dau în lături de la un păhărel. Uneori, nici de la ditamai păhăroiul. În multe locuri, la primirea de către arhondaric eşti servit, alături de loukoumi, cafea şi apă rece de izvor, şi cu un păhărel. Mi s-a explicat. În Noul Testament se bea vin. Însuşi Iisus consumă aşa ceva, ba chiar şi face o minune în legătură cu vinul, la Cana Galileei. În schimb, nicăieri nu apare fumatul. Nici n-avea cum – zic eu. Tutunul a pătruns în Europa mult mai tîrziu.’’